Valentin Moldovan - Marea Irlandei

 Vin vikingi de ceaţă pe stranii resorturi
Şi scoate refluxul afară din porturi.
Prin valuri ce bat ca neliniştea noastră,
E Marea Irlandei la noi în fereastră.
E Marea Irlandei aici şi departe,
Parabolă veche cu viaţă şi moarte.
Cu flux şi reflux dirijate din lună,
E Marea Irlandei ce-n geamuri răsună.

Refren:
Aceluia care nu simte durerea,
Nu-i om să-i găsească vre-un loc nicăierea,
Ci, poate o cale în cer recomande-i.
Eu nu dau oceane pe Marea Irlandei.

Amestec de neamuri în nord pământeşte,
Cazane de whisky şi mese cu peşte.
Şi Lordul Quijote, vorbind Rosinantei,
Înfruntă o moară pe Marea Irlandei.
Frăţeşte din valuri un glas ne imploră;
Pe Marea Irlandei e ultima oră.
Corăbii de vikingi răpite de valuri,
Dar dacice chipuri se-arată pe maluri.

Refren:

Magnetic e nordul ce-n el ne absoarbe,
Spre ţara cu stema pătrunsă de harpe.
Orpheu e stăpânul acestei unelte.
Renumele scitic al insulei celte.

Refren:*2

Şi-n ochi eu am lacrimi din Marea Irlandei…
       
                         Versuri: Adrian Păunescu