Ducu Bertzi - Focul vanat e gonit de vant

Focul vânăt e gonit de vânt
Zările-au uitat să mă mai doară
De iubire-ntâia oară cânt
La scandal renunţ întâia oară

Am fost crâng părăginit pe loc
La femei şi votcă dam năvală
Nu-mi mai place azi să beau să joc
Să-mi pierd viaţa fără socoteală

Mi-e de-ajuns să te privesc tăcut
Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul
Ca uitând întregul tău trecut
Tu să nu mai poţi pleca la altul

Tu mers gingaş, tu surâsul meu,
Dac-ai şti cum inima-i pustie
Cum poate iubi un derbedeu
Si cât poate de supus să fie

Cârciumile le-aş uita pe veci
N-aş mai şti nici versul ce inseamnă
De-aş atinge aceste braţe reci
şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă

Veşnic te-aş urma pe-acest pământ
Depărtarea mi-ar părea usoară
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară