Tatiana Stepa - Cina oamenilor singuri

Ceaiul abureşte trist pe masă,
Un tacâm şerbetul îl apasă,
N-am nevoie nici de două linguri,
Doamne, cina oamenilor singuri.

Gust şi eu în clipe lungi de veghe
Noaptea pernei fără de pereche,
Sună telefonu-n casa goală:
"Doamnă mă iertaţi, dar e greşeală!"

Refren:
Vă propun un tratament urgent,
şi s-aveţi încredere, vă rog.
Când nu e un alt medicament,
Luaţi singurătatea ca pe-un drog.


Cât de dragă-mi eşti singurătate,
Tu-mi eşti cea mai dragă dintre toate.
Fac de voie noaptea intre ape,
Că nici umbra mea nu mai incape.

Tu singuratatea mea curată,
Totu-ncepe cu "a fost odată"
De durerea ta îmi este bine,
Nu ştiu ce m-aş face fără tine.

Refren:

Cu tristeţe le trăiesc pe toate,
Dar mai dragă-mi eşti singuratate.
Cât de necesară-mi eşti tu mie,
Nu te-aş da pe nicio sidrofie.

Doar atât din toate mă omoară,
Izolarea meselor de seară.
Vai măcar la una dintre cine,
Dumnezeu să bea un ceai cu mine.

Refren: