În lumea numelor străine,
Mă simt, şi eu, un străinez,
Iau telefonul lângă mine
Si n-am ce număr să formez.
Trăiesc, fără speranţă, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
||:Mi-e dor de tata şi de mama,
Dar nu au număr, la mormânt,:|| *2
Refren 1:
Cine are parinti pe pamant nu in gand
Mai aude si-n somn ochii lumii plangand
Ca am fost ca n-am fost s-au ca suntem cuminti
Astazi imbatranind ne e dor de parinti
De convorbiri cu ei sunt gata
Şi în necunoscut mă zbat,
Îi sun pe mama şi pe tata,
Dar crucea sună ocupat.
Au numere secrete parcă
Şi aparatul n-are ton,
||:Deodată aflu şi tresar că
Nici moartea n-are telefon,:|| *2
Refren 2:
Pot sa fiu omul bun
Fiul plin de virtuti
Tot n-am unde sa-i sun
Pe parintii pierduti
Dupa cum i-am iubit
Si la cat mi-e de dor
Cred ca numele lor
Este plus infinit.
Mi-e dor de voi, părinţi din moarte,
Cu lacrimi bine vă cuvânt,
Şi uit că aţi plecat departe
Şi n-aveţi roaming, sub pământ.
Formez un număr, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
||:Dar ştiu că mort e cel ce moare
Şi nu mai vine înapoi,:|| *2
Refren 2:
Pot sa fiu omul bun
Fiul plin de virtuti
Tot n-am unde sa-i sun
Pe parintii pierduti
Dupa cat mi-e de dor
Si la cum i-am iubit
Cred ca numele lor
Este plus infinit.
Şi, vai, de-atâta timp încoace,
Vă chem şi-n visuri, să v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu număr desfiinţat demult.
Şi, dacă o să ţinem minte,
Probabil, când o fi să mor,
||:Am să vă caut în morminte,
Pe-un număr de interior,:|| *2
Refren 1:
Cine are parinti pe pamant nu in gand
Mai aude si-n somn ochii lumii plangand
Ca am fost ca n-am fost s-au ca suntem cuminti
Astazi imbatranind ne e dor de parinti
Cine are parinti pe pamant nu in gand
Mai aude si-n somn ochii lumii plangand
Ca am fost ca n-am fost s-au ca suntem cuminti
Astazi imbatranind ne e dor de parinti
Astazi imbatranind ne e dor de parinti
Astazi imbatranind ne e dor de parinti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu